Locuire colectivă în Rahova: dialog, gradare, permeabilitate

Având ca punct de pornire problematica densității în cadrul locuințelor colective textul prezintă o investigare a unui set de subiecte actuale subsumate acesteia, prin intermediul unor proiecte de atelier. Este vorba de locuirea intermediară (etalată pe orizontală), locuirea punctuală, mono-volum (dezvoltată pe orizontală), curțile interioare și grădinile verticale, străzile suspendate (locuirea pe cursive).

Din punct de vedere al situării în oraș, proiectele răspund unui context marcat de juxtapunerea tensionată a unor fragmente urbane cu caracter diferit, ce aparțin unor vârste distincte ale orașului. Funcțiunea majoră de locuințe colective a fost îmbogățită prin integrarea altor spații (publice sau conexe locuirii), sporindu-se astfel complexitatea funcțională și de compunere spațială a soluțiilor.

Metoda de analiză propusă se bazează pe observarea anumitor condiții ale societății contemporane, care prezintă o influență imediată asupra noilor modele de habitat colectiv. Rezultatul analizei relevă modul în care acești parametri definesc o nouă abordare în proiectarea locuințelor colective, bazată pe dialog, gradare și permeabilitate.

Reflecție prin tranziție¹ , 2020-2021

Prin această intervenție, s-a propus crearea unui dialog între parcelarea interbelică de case și țesutul funcționalist de blocuri, dar și o gradare, o trecere care să preia discret elemente, direcții, tipologii din ambele tipuri de locuire. Regimul de înălțime se continuă din ambele părți, însă la mijloc, către curtea interioară neregulată, se petrece o încrucișare de direcții care aduce spiritul vechi într-un context nou. Abordarea hibridă permite jocuri de direcții, porțiuni marcate diferit care să aducă activități în interior, obținându-se un caracter domestic. Curtea stabilește o relație continuă cu volumul și, prin direcțiile transversale, pe alocuri scapă printre elementele punctuale regăsite în case, sau privește spre stradă prin corpurile de sticlă ce adăpostesc nodurile de circulație. Caracterul public se întrevede în alveolele largi dinspre stradă, cuplate cu mici funcțiuni publice, dar și în traseul început în Strada Făt-Frumos și continuat spre scuarul din apropierea caselor, deviat după direcția veche.

Incinta ca dialog² 2020-2021

Aflându-se la intersecția a două tipologii de țesuturi distincte, parcelarea interbelică și țesutul de blocuri funcționaliste, ansamblul imaginat propune un dialog între acestea, o mediere. De la zona de blocuri preia și interpretează incinta, iar din zona de case aduce beneficiile gradinilor private. Din punct de vedere al regimului de înălțime, ansamblul propus descrește spre zona de case, simultan căpătând un caracter tot mai fragmentat.

Grădina cu turn³ 2020-2021

Proiectul se clădește pe tensiunea dintre sit și program. Soluția cere o mediere la întretăierea a două parcelări și tipologii de locuire complet diferite, ce reflectă perioade diferite de evoluție ale orașului: parcelarea interbelică cu țesut de locuințe individuale, arhitectură vernaculară cu regim de înălțime P+1 și locuințe colective ce oferă către situl studiat „spatele de bloc”, cu un regim de înălțime P+8. Pe de altă parte, programul, prin numărul mare de apartamente, impune o densificare a scenariului de locuire. În acest context, soluția proiectului oferă o locuire densă, dezvoltată pe înalțime, luând forma unui turn-reper, ca obiect autonom, orientat după propriile axe, ca răspuns critic la monotonia și lipsa de varietate tipologică a blocurilor. El se sustrage locului, se distanțează de vecinătăți și eliberează curtea – spațiu mineral și vegetal deopotrivă, pe care le deschide spre comunitate.

Contrast și mediere⁴ 2020-2021

Aflat la intersecția a două tipuri diferite de țesut, țesutul de blocuri funcționaliste și parcelarea interbelică de locuințe individuale, proiectul propune combinarea direcțiilor lor de dezvoltare geometrică și a tipologiilor de locuire. Ansamblul, format dintr-un bloc de locuințe colective tip bară și o înșiruire de locuințe cu acces individual, delimitează o serie de spații exterioare cu caractere diferite: grădini amenajate în dreptul zonelor de intrare în bloc, o curte destinată interacțiunii între membrii comunității, curți individuale pentru locuințele de la parter, o amplă terasă plantată cu acces de la etajul 1 și logii pentru fiecare dintre apartamentele dezvoltate pe verticală.

Proiectele prezentate au explorat mai multe moduri de raportare la contextul urban eterogen, considerând alăturarea unor fragmente diferite de țesut ca pe un specific local ce merită păstrat și dezvoltat. Abordând teme particulare, proiectele potențează caracteristicile sitului și a vecinătății prin dialog, gradare și permeabilitate între parcelarea interbelică cu case izolate și frontul de blocuri construite în perioada comunistă. Soluțiile accentuează ideea de coexistență mediere.

Adaptabilitatea configurațiilor spațiale și a tipologiilor de apartamente fac ca locuințele propuse să răspundă complexității și schimbărilor contextului cultural, social și economic. Aceste locuințe sunt gândite nu doar ca simple soluții locative, ci și ca veritabile habitate umane alăturate, între care se manifestă convivialitate, solidaritate și participare.