Hotelul, în oraș sau în natură

În vederea familiarizării studenților din anul IV cu teme de proiectare complexe, se propune elaborarea unui proiect de hotel de patru stele, având la dispoziție două situri posibile, unul în București, pe str. Buzești, iar celălalt în satul Ostrov, din județul Călărași, situat pe malul stâng al Dunării.

Printre motivele alegerii unui sit în zona rurală se numără necesitatea punerii în valoare a potențialului turistic și economic al unor zone mai puțin exploatate și studierea unor intervenții cât mai puțin invazive, prin configurații volumetrice și arhitecturale, concepute ca un contrapunct al peisajului.

Având în vedere derularea proiectului în perioada pandemiei de COVID-19, pentru studenții care vor să evite riscurile asociate deplasării la amplasament, se propune un sit alternativ, în București, într-o zonă centrală, care a suferit bulversări în ultimii ani, și necesită un proces de regenerare urbană. Sub aceste auspicii, studiul se concentrează pe integrarea cerințelor programului și a particularităților sitului într-un obiect arhitectural funcțional, expresiv și experimental.

Prima etapă în elaborarea proiectului se constituie din analiza multicriterială a sitului. Se încurajează efortul de observare a aspectelor relevante, evitând șabloanele și clișeele. Studenții sunt încurajați să încerce să înțeleagă cât mai exact și mai complet, însușirile sitului. Formarea unei gândiri critice favorizează capacitatea studenților de a lua cele mai bune decizii privind proiectarea.

În cadrul prelegerilor din atelier, sunt aduse în discuție referințe culturale din diferite domenii, științifice, culturale și artistice, și este încurajată extinderea atât a culturii generale cât și a celei de specialitate. În activitatea de proiectare, se apelează la cunoștințele pe care studenții le dobândesc la materiile teoretice. Discuțiile se concentrează în general pe enunțarea teoretică a ideilor și principiilor, și mai puțin pe prezentarea unor exemple concrete din arhitectura contemporană. În cazul în care se consideră necesar să fie citate anumite referințe, sunt privilegiate exemplele din arhitectura unor epoci anterioare, vizând înțelegerea unor arhetipuri. Se discută de asemenea diverse aspecte ale societății contemporane, precum impactul tehnologiei asupra comportamentului uman, problemele și urgențele legate de mediul înconjurator, de economia de energie, sau despre diferitele crize și mutații care bulverseaza omenirea în prezent.

La nivel urbanistic, de la elementele cadrului natural sau peisager, până la tipologiile planimetrice și arhitecturale, situl oferă o serie întreaga de informații utile dezvoltării proiectului. Este necesară lectura evoluției în timp a acestuia, care, coroborată cu înțelegerea tendințelor actuale, ar putea furniza indicii asupra dezvoltării sale firești în viitor.

Analiza elementelor sitului facilitează rezolvarea racordurilor construcției propuse cu contextul, punând în vaoare calitățile sitului și evitând disfuncționalitățile, dar nu oferă suficentă materie pentru definirea conceptului proiectului. Acesta este rezultatul unui proces creativ, reprezentând invenția și concepția autorului, fiind un produs al subiectivității, bazat pe intuiție și exprimarea unor idei proprii.

Amplasarea construcției pe sit și stabilirea acceselor reprezintă o etapă foarte importantă a studiului, deoarece stabilește baza pe care urmează să se dezvolte arhitectura și relațiile pe care clădirea le are cu contextul. Volumetria urmărește punerea în valoare atât a construcției propuse cât și a zonei în ansamblu. Se poate considera importanța caracterului particular al operei de arhitectură, ca obiect manifest, sau dimpotrivă, că opera finală o reprezintă contextul, o construcție individuală reprezentând doar o piesă într-un ansamblu. În fine, se pot combina cele două atitudini, într-o operă de sinteză. Demersul didactic nu stabilește restricții sau impuneri privind gradul de unicitate al proiectelor, acesta depinzând de personalitatea și abilitățile fiecărui student.

Logica distribuirii funcțiunilor, spațialitatea interioară, lumina, materialitatea urmăresc nu numai facilitarea unei experiențe agreabile și memorabile a utilizatorului, dar și căutarea unei arhitecturi conștiente, actuale, critice și vizionare.

Un exercițiu menit să dezvolte abilitatea studenților de a lucra cu idei și concepte este acela de a li se cere să-și definească proiectul printr-o deviză, un cuvânt cheie care sintetizează demersul. De asemenea, ei sunt chemați să scrie un scurt text care explicitează conceptul. Din păcate, practica machetelor de studiu este, în cadrul acestui proiect, îngreunată de modul de predare la distanță.

În afară de rolul său privind rezistența și stabilitatea construcției, structura poate fi privită ca un factor al expresiei arhitecturale. Ea poate fi disimulată sau afirmată, luând forme spectaculoase în anumite cazuri. Aceasta nu trebuie în niciun caz privită ca un rău necesar, ci ca un mijloc de exprimare a naturii profunde a arhitecturii. Exercițiul integrării programului arhitectural cu o structura coerentă și expresivă necesită o concentrare deosebită din partea studenților, reprezentând un aspect esențial al arhitecturii.

Elementul de bază al hotelului este reprezentat de unitatea de cazare. Repetitivitatea acestuia generează ritmul compoziției arhitecturale, iar alterările sale servesc înlăturării monotoniei, diversificând totodată oferta de cazare.

Reușita concepției unui hotel depinde în mare măsură de capacitatea arhitectului de a înțelege mecanismele economice ale activității acestuia. Natura comercială a programului nu este privită ca un impediment, ci ca o provocare. Ea nu intră în conflict cu dezideratele poetice ale expresiei arhitecturale, ci le oferă un rost, potențându-le. Hotelul devine scena unor experiențe de viață, adesea semnificative. Călătoriile reprezintă pentru majoritatea utilizatorilor momente memorabile, ieșiri din rutina zilnică, iar în experiența călătoriei, spațiul gazdă joacă un rol important. Succesul comercial al unui hotel este în mare măsura legat de calitatea, în primul rând, a cadrului arhitectural pe care acesta îl oferă și în al doilea rând de calitatea serviciilor propriu-zise, mai cu seamă că acestea pot fi îmbunătățite mult mai rapid și puțin costisitor decât remedierile ce implică modificarea construcției.

Calitatea cadrului arhitectural include configurația volumetrică, conformarea spațială interioară, vederile asupra împrejurimilor, amenajările exterioare, iluminatul natural și artificial, materialele, culorile și tot ceea ce constituie atmosfera diverselor spații.

Amenajarea interioară a spațiilor vizează pe de o parte regăsirea unei ambianțe prietenoase, familiare, susceptibile să genereze sentimentul de „acasa”, iar pe de altă parte pe flatarea percepției și sublinierea atmosferei festive, excepționale, potrivite unei escapade din cotidian.

Pe lângă spațiile de cazare, hotelul oferă spații de alimentație publică diversificate, baruri, săli de conferințe sau pentru organizarea unor evenimente cu prezența numeroasă, spații de loisir, precum bazine descoperite și acoperite, sauna, săli de gimnastică, magazine, servicii de îngrijire personală, coafor, cosmetica etc.

Poziționarea și configurarea acestor spații este complementară cu cea a spațiilor de cazare, scopul urmărit fiind ca toate facilitățile să funcționeze optim, fără a se deranja reciproc. O problemă dificilă o reprezintă posibila simultaneitate a unor activități uneori incompatibile, precum prelungirea unui eveniment zgomotos în orele târzii, când restul oaspeților hotelului ar trebui să beneficieze de liniște.

Buna funcționare a unui hotel presupune o infrastructură importantă și complexă. O serie întreagă de spații servante, precum accese de serviciu, parcare, bucătării, depozite, vestiare spații tehnice etc. se disimulează privirii vizitatorului. În configurarea acestor spații, eficiența și logica tehnologică primează.

Aspectele enumerate mai sus reprezintă elemente concrete ale programului hotelier ca atare, de care trebuie să se țină cont, mai ales în elaborarea unui proiect real. Poate că un proiect studențesc își poate permite să abstractizeze întrucâtva tema, pentru a se concentra pe exprimarea unor principii și concepte.

Arhitectul, fiind pus în situația de a elabora un proiect real de hotel, va trebui să rezolve optim funcționalitatea, dar nu ar trebui în niciun caz să piardă din vedere idealurile teoretice ale proiectului, lăsând pragmatismul funcționalist să determine concepția acestuia.

Un obiectiv important al studiului este constituit de integrarea funcțiunilor într-un obiect arhitectural coerent, fasonat cu grijă și nu rezultat dintr-o organigarama. Pentru atingerea acestuia nu sunt sugerate rețete dinainte stabilite, fiind nevoie de o reflecție creativă. În jurul acestui subiect se concentrază o mare parte din efortul elaborării proiectului, scopul ultim fiind exprimarea unei viziuni arhitecturale cu valoare de model.

Proiectul poate lua diverse forme, nu există recomandări stilistice. Sunt încurajate claritatea în exprimarea principiilor și coerența discursului teoretic. Ca metode principale de lucru, sunt încurajate machetele și modelările tridimensionale. Pe langă dezvoltarea capacității studenților de a studia și lucra individual, se stimulează în cadrul atelierului dezvoltarea abilităților de lucru în echipă, anumite părți ale proiectului fiind efectuate în grupuri.

Indiferent de alegerile arhitecturale, fiecare proiect de atelier reprezintă un exercițiu susținut de respectarea principiilor dezvoltării durabile. Având în vedere faptul că societatea se află în permanenta mutație și nevoie de adaptare, măsurile legate de aceasta constituie de asemenea un subiect de pregătire continuă, atât pentru studenți cât și pentru presonalul didactic. Studenții sunt solicitați să aplice în proiectele lor obiectivele economice, sociale și ecologice pe care se bazează dezvoltarea durabilă. Având în vedere perioada limitată de timp pentru elaborarea proiectului, integrarea cerințelor legate de dezvoltarea durabilă se concentrează pe aspectele cu impact asupra arhitecturii, precum cele legate de accesibilitate, mobilitate, orientare, iluminat natural, suprafața anvelopantă etc.

De asemenea, fiecare proiect de atelier are o componentă peisagistica, concretizată în special în configurarea acceselor, zonelor minerale și vegetale amenajate, mobilier urban, etc.

În concluzie, scopurile didactice ale proiectului de atelier urmăresc, printr-o abordare holistică, formarea abilității studenților de a concepe arhitectura printr-un demers în același timp logic și cultural, urmărind livrarea unui produs care nu numai să răspundă cu succes scopului propus, dar să ofere și o plusvaloare artistică.