Centru Cultural - pol de atracție urban

Introducere

În acest scurt articol mi‑am propus sӑ abordez tema Centrului Cultural, obiectiv ce a fost în atenția atelierului – conf.dr.arh. Gheorghe Roșu anul IV – 2021-2022. Temele abordate pe tot parcursul anului, atât la proiectele scurte cât și la cele cu durată mai mare s-au axat pe tema spațiilor culturale în București. În primul semestru, prima temӑ a fost cea de Hub Cultural Creativ pe strada Lipscani, propunându-se o inserție în contextul construit de o certӑ valoare arhitecturală și istorică, în vecinӑtate aflându-se libraria Cărturești – Carusel. În semestrul al doilea, proiectul scurt a avut ca subiect Centru Media, situl propus aflându-se pe Calea Victoriei în vecinătatea clădirii Casa Vernescu. Tema a propus realizarea unui proiect care să vină și să îmbogățească oferta de dotări cu caracter cultural din zonӑ. Ultimul exercițiu al anului, având ca temӑ principalӑ conversia și-a propus abordarea temei de Centru Cultural. Situl ales a fost cel al Halelor Wolf, un sit cu multă personalitate și cu o bogată istorie.

Ce este un centru cultural și ce înțelegem prin arhitectura spațiului cultural

Prin spațiu cultural sau arhitectura spațiului cultural vom înțelege un ansamblu bine determinat de clădiri și anexe destinat cu precădere unor activități culturale. Astfel de spații culturale sunt: muzeele, bibliotecile, teatrele, cinematografele, multiplex‑urile etc. Termenul de centru cultural îl folosim pentru a desemna un spațiu cultural. Preferăm, în ziua de azi, termenul de spațiu cultural pentru că este mai general și este bogat în semnificații.

În noua societate, oamenii sunt obișnuiți să obțină ușor orice informație și se așteaptă și ca în preocupările din timpul liber sӑ obțină orice formă de manifestare sau de expresie nouӑ. În planul activităților umane tendința este de apariție a noi domenii de activitate, ce nu au existat în trecut, apărute cu dezvoltarea și evoluția spectaculoasă a comunicării și tehnologiilor. De asemenea comunicarea interdisciplinară reprezintă o componentă de bază a mediului actual, o prioritate a informației culturale. Putem numi un astfel de spațiu care să raspundă la toate cerințele actuale spațiu arhitectural multifuncțional. Astfel de spații și cerințe au dus la apariția unor noi programe de arhitectură cum ar fi mediatecile, si la evolutia unor programe existente – muzee, spații de spectacole etc. în centre culturale. Obiectul de arhitectură trebuie să reprezinte și să devină o prezență activă, să ofere un maxim de posibilități asigurând o flexibilitate totală cu cât mai puține îngrădiri, să satisfacă o serie întreagă de deziderate. Arhitectura nu poate rămâne în afara acestor procese ample de transformări.

Tendințele actuale ale spațiilor culturale

Tendințele moderne ale arhitecturii spațiilor culturale sunt: flexibilitatea, adaptabilitatea, transparența, tranziția, luminozitatea.

Răspunsul arhitectural pentru aceste caracteristici ale spațiilor culturale sunt schemele deschise, adaptabile și flexibile, dar si scheme la nivelul structurii configurativ‑spațiale, a rezolvării volumetrice și a expresiei arhitectural‑urbanistice. Prin schema funcțional deschisӑ putem sӑ înțelegem rezolvarea funcționalӑ cu un grad mare de adaptibilitate și cu posibilitatea unui răspuns la diverse activități cu profil dinamic.

Unul dintre multele exemple prezentate la atelier a fost Centrul Cultural Georges Pompidou, unde au fost adoptate aceleași principii: permeabilitatea, flexibilitatea, transparența. Sunt oferite spații interioare complet libere, prin dispunerea spre exterior a elementelor fixe: instalații, scări, ascensoare, stâlpi. Clӑdirea este organizatӑ pe o tramă tridimensională, flexibilitatea fiind obținută prin structurile verticale. Sistemul permite montarea și demontarea planșeelor și pereților, structura fiind astfel formată din elemente stabile (stâlpi) și elemente mobile (planșee, pereți). Rezolvarea fațadelor din sticlă oferă posibilitatea unui dialog între ambientul oferit în interior și animația spațiului urban. (Fig. 1; Fig. 2)

Organizarea unor sisteme deschise ce au legӑtură cu mediul înconjurător este similară cu noțiunea de adaptabilitate. Funcționarea sa presupune existența unor relații și deschideri către mediul exterior, flexibilitatea prin conexiuni interior‑exterior asigură posibilitatea de transformare în timp. Adaptabilitatea ansamblului cultural trebuie sӑ reprezinte un echilibru între asimilarea noilor necesități ale societății și acomodarea lor la condițiile existente.

Arhitectura spațiilor culturale trebuie să fie compatibilă și cu spațiul înconjurător. Un centru cultural este realizat, în general, într‑un țesut arhitectural deja constituit (exemplu Centru Cultural Georges Pompidou). Modul în care acest ansamblu trebuie să fie admis și nu respins din punct de vedere estetic și funcțional este o problemӑ. Constatăm astfel că încercarea de a evidenția anumite tendințe generale în proiectarea spațiilor culturale se lovește de o serie de dificultăți, astfel, trebuie să se supună unor anumite restricții și constrângeri. Însă având în vedere fenomenul de globalizare culturală la care asistăm caracterul regional al spațiului cultural se poate atenua. Unul din exemplele care devine evident sunt multiplexurile (aici găsim o întrepătrundere între spații culturale, comerciale – cinema – restaurant) care încep să devină comune ca funcțiuni, ca ordine a spațiilor, dar și ca rezolvare arhitecturală, atât exterioară, cât și interioară. Având în vedere că oamenii circulă foarte mult, prin acestă tendință de globalizare, sunt feriți de șocul schimbării și se asigură un confort, asta nu exclude specificitatea proprie fiecărui ansamblu și nu exclude participarea creatoare a arhitectului. Considerăm esențial un echilibru între această uniformizare și originalitatea cazului concret.

Impactul arhitectural a oricărei construcții nu poate fi apreciat prin disocierea de influența sa în plan urbanistic. Prezența clădirii unui centru cultural, ca piesă de arhitecturӑ și design sau ca obiect de cultură urbană în sine, face ca impactul său asupra vecinătății și ambientului imediat sau mai îndepӑrtat să se extindӑ până la modelarea unor noi trasee, puncte de observație sau rezolvări volumetrice, în condițiile în care soluția de arhitectură este condiționată de caracteristicile sitului.

Noile tendințe vorbesc de peisajele citadine ce se doresc revitalizate printr‑o varietate de forme, spații, culori și lumini. Luând aceste lucruri în considerare, un complex cultural este conceput ca un spațiu deschis, un pol cultural, care nu împiedică dezvoltarea orașului, ci o îmbogățește. Centrul cultural, fiind proiectat ca un spațiu adecvat conversației și animației trebuie să constituie un loc al legӑturilor publice și culturale, o sursă de stimulare, inspirație și informare.

Proiect studențesc - Centru Cultural

Modul de proiectare și realizarea unei clădiri este într‑o continuӑ schimbare, arhitectul trebuie să îndeplinească din ce în ce mai multe cerințe, clădirile trebuie să îndeplinească și să raspundă la o serie de noi dorințe și necesități. Aceste lucruri sunt greu de controlat și gestionat de către o singură persoană, ceea ce duce la abordarea echipelor pluridisciplinare de specialiști, coordonate de un arhitect. Astfel cred că există o necesitate a antrenării studenților în lucrul în echipă, de participare a acestora la workshopuri, concursuri, activități extracuriculare. Preîntâmpinarea în plan teoretic și practic prin proiectare a unor simulări de investiții cât mai reale vor ajuta studenții în pregatirea profesională. Acest tip de proces oferă o metodologie de pornire a procesului creativ, de la idee la obiectul de arhitectură, formarea echipelor pluridisciplinare, stabilirea unei teme de proiectare, analiză comparată etc. Arhitectura este o meserie care evoluează printr‑o atitudine critică și cunoaștere.

La atelierul anului IV al domnului profesor Gheorghe Roșu, la care activez ca asistent, am avut ca ultim exercițiu în anul universitar 2021-2022, proiect de conversie a Halelor Wolf în Centru Cultural. (Fig. 3)

Cred că a fost un bun exemplu pentru implementarea acestor teorii, cât și un exercițiu de lucru în echipe, pentru a putea dezvolta și a se antrena pentru proiectele urmӑtoare. Proiectul a presupus analiza contextului construit și natural, identificarea caracteristicilor specifice locului, înțelegerea contextului zonei protejate în care se aflӑ ansamblul și realizarea unei propuneri sensibile, creative, care să mizeze pe soluții contemporane legate de mixitatea funcțională. Expresia arhitecturală a trebuit să țină cont de contextul urban constituit. Proiectul de conversie a halelor le-a ridicat studenților o serie de probleme, atât din punct de vedere structural, funcțional și de înțelegere a temei, dar și probleme de sustenabilitate și de integrare a noilor tehnologii. (Fig. 4; Fig. 5)

Bibliografie

• L’Architecture d’Aujourd’hui: nr. 343 / 2002.
• Architectural Record: nr. 6 / 2003; nr. 7 / 2003.
• Detail: nr. 5 / 1993; nr. 3 / 1994; nr. 7 / 1998; nr. 1 / 2000; nr. 3 / 2000; nr. 5 / 2000, nr. 7 / 2000; nr. 8 / 2000; nr. 3 / 2001; nr. 12 / 2002.
• L’Arca: nr. 163 / 2002; nr. 164 / 2002; nr. 165 / 2002; nr. 168 / 2002; nr. 170 / 2002; nr. 171 / 2002; nr. 172 / 2002; nr. 174 / 2002; nr. 175 / 2002; nr. 181 / 2003; nr. 185 / 2003.
• Lotus: nr. 6 / 2003; nr. 7 / 2003.