Diagrama ca instrument de lucru în activitatea de proiectare

De-a lungul timpului ne-am însușit diferite metode și mijloace de comunicare, în încercarea de a transmite un mesaj deslușit și de a ne face mai bine înțeleși. Mijloacele grafice de reprezentare constituie una dintre cele mai eficiente metode de a capta atenția și de a transmite un mesaj clar, trecând adesea peste bariera diferențelor culturale și de limbaj. Diagrama este unul dintre cele mai întâlnite mijloacele de acest fel. O diagramă este o reprezentare grafică schematică a unui obiect, a unui proces, a unui fenomen sau unei corelații între diferite elemente.

Asemenea altor domenii, în arhitectura diagrama se folosește la scară largă, atât în procesul de proiectare, cât și în cel de cercetare. În arhitectura se simte o trecere de la desen la diagrama încă de la mijlocul secolului trecut, aceasta devenind o metodă foarte utilă în procesul de proiectare.¹ Diagramele facilitează înțelegerea unui proiect existent, și, pe de altă parte, contribuie la ordonarea ideilor și informațiilor atunci când începe un nou proiect. Arhitectul lucrează cu o serie de diagrame pe parcursul evoluției proiectului, care îl ajuta să creeze conexiunile optime între ceea ce există, informațiile pe care le are la dispoziție și ceea ce dorește să obțină. Astfel, în domeniul arhitecturii, diagrama poate fi un instrument de lucru generativ, dar și un mijloc de interpretare sau analiza, ce contribuie la decodificarea arhitecturii, după cum susține Peter Eisenman.²

În parcursul evolutiv al unui proiect putem lucra cu mai multe tipuri de diagrame, în funcție de stadiul în care acesta se află. Diagramele incipiente și cele conceptuale nu țin seama de caracteristicile spațiale, de dimensiuni sau de scară. Însă lucrul cu ajutorul diagramelor oferă flexibilitate, acestea putând ajunge chiar până la desenul concis de arhitectură, pe măsură de un proiect evoluează.

Tipuri de diagrame

1. Diagrama generativă

Aceasta diagrama reprezintă punctul de pornire în cazul multor proiecte. Când vorbim despre diagrama ca instrument generativ, ne vin în minte schițele, schemele și diagramele unor arhitecți, precum Le Corbusier, Louis Kahn, Peter Eisenman, Rem Koolhas, Toyo Ito, care reușesc să redea o idee, un concept sau chiar esența unui proiect prin intermediul câtorva linii. Schema lui Le Corbusier pentru Ville Radieuse cu Unitatea de locuit, încadrată în contextul natural, constituie un exemplu sugestiv în acest sens.

2. Diagrama evolutivă

După cum sugerează și numele, acest tip de diagrama evidențiază procesul evolutiv prin care a trecut o construcție până la conturarea formei finale. Se poate reprezenta schematic întregul proces evolutiv, sau momentele cheie de pe parcurs. Când vorbim despre formă finală, nu ne referim exclusiv la aspectul exterior al unei construcții, ci la ceea ce este caracteristic acelei construcții, cum ar fi: conceptul, volumetria, circulațiile, un anume sistem structural, etc.

3. Diagrama contextuală

De obicei, diagramele contextuale nu cuprind foarte multe detalii, însă ne pot ajuta să arătăm cum se raportează un obiect la împrejurimi, la peisajul în care este înglobat. În general, se urmărește un aspect clar și bine delimitat când se utilizează o reprezentare de acest fel, dar, prin intermediul unui singur desen, se pot descrie o multitudine de informații și date precise: amplasarea într-un cadru natural, relația cu vegetația, relația cu topografia zonei, gradul de însorire în funcție de anotimp sau de momentele diferite ale zilei, informații despre vânt, precipitații etc.

4. Diagrama programatică

Acest tip de reprezentare este de cele mai multe ori abstract, întrucât nu lucrează neapărat cu un plan, o secțiune sau o formă anume care face referire directă la o clădire. Aceasta evidențiază conexiunile dintre funcțiunile unei clădiri și modul în care ele pot fi folosite de utilizatori. În mod frecvent funcțiunile sunt reprezentate prin forme geometrice simple, unite între ele cu săgeți, sau pur și simplu alăturate, astfel încât ceea ce rezultă să aibă o anumită coerență, înlesnind înțelegerea relațiilor funcționale în clădire.

5. Diagrama planimetrică și secțională

Printre cele mai des întâlnite diagrame sunt planurile și secțiunile simplificate. Acestea nu sunt reprezentate la o scară anume și servesc ca suport în susținerea unei idei, sau a unor ipostaze ilustrate ca o succesiune, menite să aducă mai multe informații despre un întreg. Diagramele planimetrice și secționale pot aduce informații în plus în combinație cu alt tip de diagramă. De exemplu, pe baza unui asemenea suport se pot suprapune diagrame de circulații, programatice sau senzoriale.

6. Diagrama axonometrică

Aceasta diagramă este mai des folosit pentru ilustrarea conceptului în ansamblu, întrucât poate surprinde mai multe fațete ale aceluiași obiect. Spre deosebire de diagramele planimetrice și secționale, cea axonometrică oferă o dimensiune în plus, element ce permite introducerea și explicitarea unor aspecte în cadrul unui întreg.

7. Diagrama volumetrică

Spre deosebire de diagrama axonometrică, diagrama volumetrică poate elimina parțial sau total elemente de detaliu ale volumului, cum ar fi golurile pe fațadă sau ornamentele, punând accentul pe elementele din alcătuirea volumetriei. Prin intermediul acestei diagrame se pot reprezenta atât obiecte întregi, cât, mai ales, elementele componentele care alcătuiesc volumul întreg. Acest tip de diagramă folosește preponderent axonometria simplificată, putând evidenția separat fiecare element component, prin intermediul unei culori distincte.

8. Diagrama de circulații

Aceasta diagramă poate folosi ca suport planul, secțiunea sau axonometria, dar, în același timp, poate fi reprezentată și independent de alte elemente constituente ale proiectului, mai ales când circulațiile au o importanță majoră în cadrul conceptului. De obicei, această diagramă evidențiază cum este folosit spațiul de către utilizatori. Pentru a înțelege importanța circulațiilor într-un proiect, putem da ca exemplu Terminalul Portuar din Yokohama, realizat de FOA, unde circulația și structura au fost elementele care au generat scenariul de utilizare și au determinat forma întregii clădiri.

9. Diagrama structurală

Asemenea altor tipuri de diagrame, cele structurale au ca suport planuri, secțiuni sau axonometrii, de multe ori simplificate, pentru a evidenția modul de alcătuire sau efectele unor anumiți factori asupra structurii clădirii. Diagramele structurale pot facilita înțelegerea sistemului constructiv, a legăturii dintre elemente constructive, impactul diferitelor materiale asupra sistemului constructiv, modul de comportare în situații specifice, modul de descărcare a eforturilor sau alte aspecte, în funcție de ceea ce este caracteristic proiectului.

10. Diagrama senzorială / de percepție

Diagramele senzoriale sau cele legate de percepție pot transmite mesaje dificil de comunicat în alt fel. De cele mai multe ori, acestea reprezintă o abstractizare a unei informații ce se dorește a fi transmisă mai departe. Diagramele senzoriale și de percepție pot înlesni înțelegerea efectelor unui anumit parametru asupra simțurilor umane. Parametrii în cauză pot fi: lumina, textura, culoarea, mirosul, sunetul, căldura, dar și elemente mult mai subtile cum ar fi factori de aducere aminte etc.

Acestea sunt câteva tipuri uzuale de diagrame, cu care arhitecții lucrează cel mai frecvent, însă, în funcție de ceea ce dorim să transmitem, putem crea propriile moduri de reprezentare și diagrame.

Diagramele sunt, așadar, un instrument util în procesul de proiectare, reprezentând un mijloc eficient de transpunere a ideilor și de comunicare, care contribuie la sporirea capacității de înțelegere, organizare și analiză. Acestea esențializează cantități mari de informații pe care le redau într-o expunere concisă. Deseori, ele dețin avantajul de a condensa mai multe tipuri de informații într-o singură imagine. Așa cum nota teoreticianul de arhitectură Robert Somol, diagramele pot constitui o intermediere între formă și cuvânt, spațiu și limbaj, facilitând, pe scară mai largă, comunicarea informațiilor legate de arhitectură.³