Prefață

Proiectarea de Arhitectură este în sine, o practică reflexivă, prin care arhitectul formulează întrebări și propune soluții, în care, aprecierea critică, evaluarea și comparația se manifestă cu precădere prin desen. Desenul propriu-zis este elaborat pe baza cunoașterii disciplinei, a unor programe, teorii, a modului în care acestea relaționează într‑un context dat.

Prin desen, arhitectul testează, selectează, renunță la unele soluții, revine asupra lor, înainte de a stabili varianta finală.

Această particularitate dă posibilitatea Proiectării de Arhitectură, atunci când devine act de comunicare didactică, să se transforme într-un proces de cercetare. Atunci când, alături de studenți, profesorul își propune să lărgească înțelegerea și cunoașterea disciplinei, el/ei se angajează într‑o investigare originală a ideilor, obiectelor de arhitectură, a proceselor de creație care au stat la baza conceperii acestora. Cercetarea începe odată cu formularea primelor întrebări pertinente, conturarea primelor intuiții și ipoteze, primelor răspunsuri, într‑o mișcare iterativă între propunere și investigație.

În ultimii ani, această manieră de a preda arhitectura s‑a difuzat în mod progresiv în cadrul Atelierelor de Proiectare ale Facultății de Arhitectură, cercetarea fiind astăzi indispensabilă procesului didactic. Au contribuit la aceasta, cooperarea la nivel interdepartamental, ponderea acordată teoriei proiectului în evaluarea studenților, forma înnoită a pachetului de teme propus spre studiul și învățarea arhitecturii (deja de câțiva ani, acestea fiind gândite într‑o succesiune graduală și coerentă) și, nu în ultimul rând, pasiunea și profesionalismul echipelor de îndrumători. Orientate către subiecte actuale, tematicile proiectelor sunt stabilite în colectivele departamentelor de proiectare – Bazele Proiectării de Arhitectură și Sinteza Proiectării de Arhitecură – în așa fel încât să stimuleze demersurile investigative și reflecția arhitecturală.

Dacă în ultimul timp, proiectele studențești realizate sub îndrumare se bucură de tot mai multă vizibilitate – de ex.: în cadrul expozițiilor universitare, online sau in situ, în cele ale organizațiilor profesionale (anuale, bienale OAR, UAR), în cadrul comisiilor și expozițiilor de diplomă etc. – materialele documentare generate de studiile desfășurate de profesori în pregătirea predării (precum actualizarea informațiilor, revizuirea unor teorii, studii de caz, recenziile unor lucrări de specialitate, consultarea arhivelor etc.) sunt transmise de regulă, în mod fragmentar, în cadrul expozițiilor studențești, a discuțiilor colegiale, mai rar în revistele de specialitate sau cu prilejul proiectelor culturale sau de cercetare, atunci când acestea au loc. Cea mai mare parte a acestor informații și rezultate se acumulează constant, în arhiva personală a autorilor lor, semestrial, pe măsură ce se succed proiectele îndrumate și activitățile didactice.

Ideea acestui volum a apărut din dorința de a releva și de a consolida conservarea acestor informații și rezultate, de a pune la dispoziție profesorilor un cadru adecvat de diseminare și reutilizare, în vederea colaborării și a dezvoltării unor cercetări viitoare.

Volumul, atât în format tipărit cât și în formula sa digitală, cuprinde articole, studii de caz, ipoteze, idei teoretice, relatări ale unor acțiuni concrete, bazate pe activitatea desfășurată în atelierele Facultății de Arhitectură. Acestea au fost elaborate pe marginea studiilor dezvoltate în perioada anilor universitari 2020-2021 și 2021-2022, o etapă distinctă, la nivelul universității, marcată de generalizarea învățământului online. Rezultatele obținute pe parcursul celor doi ani, consemnate inițial în caiete și fișe de studiu, schițe, însemnări, notații, fragmente de proiecte, au fost ulterior transpuse sub forma unor articole scurte, într‑o abordare editorială menită să ușureze efortul redactării din partea autorilor și să faciliteze cu precădere transferul de cunoștințe și cooperarea între membrii echipelor de atelier. Cele mai multe lucrări abordează tematici care decurg direct din temele predate la atelier, sau, cu ocazia îndrumării proiectelor de diplomă sau disertațiilor, fără însă a se limita la acestea.

Textele sunt însoțite de imagini sugestive și denotă, pe de o parte, aderența semnificativă dintre dezbaterea de idei și proiectele studențești, și pe de altă parte, convingeri și preocupări strâns legate de individualitatea și personalitatea artistică și profesională a autorilor.

Prin intermediul acestui proiect, materializat în parte în prezentul volum, comunitatea academică, studenți și profesori, dar și tineri aspiranți la profesia de arhitect, au prilejul de a cunoaște diferite opinii elaborate pe marginea unor teme esențiale ale arhitecturii, precum: structură și spațiu, formă și funcțiune/program și loc, locuirea individuală și locuirea colectivă, spațiul public, conversia arhitecturală.

Versiunea finală a articolelor selectate și prezentate în acest volum este rezultatul conjugat al eforturilor autorilor* și echipei editoriale, care a asigurat totodată și revizuirea materialelor publicate. Autorii au avut libertatea de a-și alege nu doar stilul de prezentarea a subiectului ci și modul de înscriere a referințelor, fie acestea note sau referințe bibliografice.

Volumul reprezintă o primă încercare de a lămuri o arhivă importantă, acumulată în procesul didactic, pentru a fi diseminată, valorificată în viitoarele studii și cercetări. În cele din urmă, proiectul din care acesta face parte, își propune să creeze pe viitor un cadru stimulativ de comunicare colegială, la îndemâna echipelor de atelier, care să sprijine constant, articularea rezultatelor originale obținute în activitatea de predare și diseminarea acestora.

Parcurgerea textelor, dezvăluie în final un lucru încurajator pentru dezvoltarea viitoare a acestui demers: cercetarea în Proiectarea de Arhitectură nu se naște din dorința unei descoperiri inedite, chiar dacă unii ar putea spune că acest lucru nu este de neglijat. Ceea ce transpare cu intensitate, este convingerea că cercetarea în Proiectarea de Arhitectură, ca act de comunicare didactică, este o formă de libertate, în care fiecare profesor arhitect are posibilitatea de a investiga spațiul și ideile de arhitectură în cadrul unui joc savant.

august 2022

Conf. dr. arh. Mihaela Pelteacu